„Intr-o lume in care omul a devenit foarte posesiv si doritor de placeri, complacandu-se intr-un egoism exacerbat, calugarul ne demonstreaza ca nu e musai sa dai trupului tot ce-si doreste si ca te poti preocupa de rugaciune, de meditatie, de studiu, de alinarea durerilor altora, de asistenta sociala, de propovaduire. (…). Manastirile de peste tot, inclusiv cele din Romania, prin marii lor traitori au influentat duhovniceste foarte multi oameni”, a declarat inaltul ierah.

El a amintit in context de Parintii Paisie Olarul, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc si Teofil Paraianu, care, a spus Andrei Andreicut, constituiau inima unor adevarate centre de spiritualitate din care oamenii plecau incurajati si intariti in credinta.

„Manastirile sunt locuri in care viata duhovniceasca pulseaza si se revarsa in toata lumea. Daca ele insa sunt niste locuri unde, pe primul plan, stau activitatile gospodaresti, necesare si acestea, iar viata spirituala e lamentabila, si-au ratat menirea”, a opinat mitropolitul.

Inaltul ierarh a mai spus ca pentru ca „parohia si manastirea sa-si faca bine astazi misiunea, preotul si staretul trebuie sa are”. „Adesea ne laudam cu realizarile edilitare ale preotilor si staretilor. Acestea sunt necesare, dar nu sunt suficiente. (…). Preotul trebuie sa-si iubeasca credinciosii. Ei sunt fiii lui sufletesti. Lor le este datoare inima sa, ravna sa, devotamentul sau”, a subliniat Andrei Andreicut. El a precizat ca in insusirea preoteasca e nevoie de ravna, de daruire, de rabdare. „Altfel preotia nu da roade, sufletele pier, iar preotul fara daruire si-a ratat misiunea. Ca preot si ca staret trebuie sa ari”, a conchis inaltul ierarh ortodox.